Posted by: Dayda | June 18, 2009

Un trup de bad-boy cu suflet de copil

Ganduri ii aluneca rapid ca privirea furisa pe gaura cheii. Ochi albastri si veseli se sting si se aprind necontenit sub cozorocul sepcii. Cercei mici si rotunzi dau chipului murdar expresie cuminte si calda. Pe trup se odihneste tricoul manjit de vopseluri iar tenisii albiti de praf il privesc cu jind. E oarecum elegant imbracat in culorile peretilor mei.

Dar sufletul? Sufletul se simte in firele bidinelei udate de el. Sufletul se aude in cuvintele rostite de el.

Dincolo de geam e-un suflet de copil.

Dincolo de geam se deapana povestile.

Cu glas scazut vorbeste despre acasa.

art-gallery-josephine-wall-paintings-565-2

Posted by: Dayda | June 5, 2009

Necrolog – exercitiu creativ

Diana Andrei, nascuta intr-o zi de vineri, 27 iunie 1986, a plecat ieri, 18 februarie 2067, la minunata varsta de 81 de ani, spre a raspunde chemarii unor vechi prieteni si cunostinte ce o asteptau de ceva vreme dincolo de curcubeu.

Diana, cunoscuta si ca detinatoarea galeriei La Parfumerie d’Ayda, loc in care periodic isi imbutelia trairile oferindu-le ca o seherezada oricarui trecator, ramane un suflet cald, plin de umor si povesti incitante pe care le puteti gasi in librarii sub pseudonim, pasionat de cultura popoarelor nordice si vesnic indragostit de cantecul marii.

Sociolog de profesie, n-a reusit sa-si dea seama niciodata de ce a facut aceasta alegere, singura ei ipoteza fiind totusi aceea ca, neincrederea ei in oameni a facut-o sa caute in strafundurile pattern-urilor sociale pentru a gasi un raspuns, fapt concretizat partial si in lucrarea sa de licenta. Urmand calea fireasca a lucrurilor ea a fost si prima din familia sa care si-a aprofundat studiile in cadrul unui masterat unde, si de aceasta data, subconstientul a refuzat sa-i intocmeasca o lista concreta cu avantajele si oportunitatile pe care i le ofera.

Spirit boem si aiurit, mereu in cautare de noi provocari si lucruri de mesterit, parcursul ei profesional este ca o furtuna pe mare si deci nu multi ar supravietui unei astfel de incercari.

De azi inainte ne-o putem aminti pe Diana ca fiind prima femeie cu ochi albastri ce a avut concomitent trei pisici negre si totusi nici o carte de vrajitorie la indemana, drept dovada faptul ca in cele din urma n-a dobandit eternitatea in aceasta lume a muritorilor oricat de mult si-ar fi dorit darul intunecat /ar fi  indragit povestile din seria “The Vampire Chronicles”.

Cei care au cunoscut-o pe aceasta entitate spirituala ce a avut o experienta umana, sunt invitati sa sarbatoreasca reintoarcerea ei pe taramurile primordiale servind un pahar de vin alb demi-dulce sec (preferabil sauvignon blanc) si ascultand in fundal o bucata minunata de jazz  “Isn’t a lovely day?”

You_Raise_Me_Up_by_watergal28

Posted by: Dayda | April 19, 2009

Un corb fara aripi

Priveste cerul. De atatea ori l-a privit. Intotdeauna la fel. Aceiasi ochi, aceleasi ganduri, aceeasi dorinta.

Atat de rece-nauntru si-atat de calda-n afara.

Priveste intunericul. De atatea ori l-a privit. Intotdeauna la fel. Acelasi gol, aceeasi raceala, aceeasi liniste.

Atat de departe de lume si-atat de aproape de tot.

Asculta in noapte. Pentru a cata oara? Doar ea. Si bucati de vise se-nalta plangand.


5f8f48706fce61f2065adac78a79cfc8

*Anathema – Forgotten hopes

Posted by: Dayda | April 10, 2009

Diavolul danseaza vals

Cu o pereche de botine roşii, un corset vişiniu cu roze brodate de ea, falduri cu dantelă neagră, gâtul mic, încins cu o panglică şi părul negru, lung, cu şuviţe rebele, pierdute pe umeri, ea cuprinse mâna întinsă ce o invita la dans. O strângere fermă, o apropiere discretă a omului pe care îl iubea la doar 17 ani.

Discul valsa odata cu ei. Privirea ei pierdută în ochii săi copleşitor de reci îl făcea să ardă pe dinăuntru. A aşteptat o viaţă clipa asta : s-o aibă acolo, în braţele sale, îndrăgostită şi fără nici o teamă. Era momentul să pună capăt tuturor gândurilor, să fie liber, să poată trăi cu adevărat aşa cum şi-a dorit.

Ii zâmbi. Si ea îi întoarse zâmbetul şovăielnic.

O asemenea şansă nu se acordă oricui şi n-ar fi prima dată când ar trebui să sacrifice un lucru drag. Un bărbat ca el, trecut de prima tinereţe, ştie când soseşte timpul să treci mai departe fără nici un regret.

Ii ridică bărbia şi-o sărută mângâindu-i delicat gâtul. O dâră roşiatică se prelingea acum pe pieptul cald în timp ce panglica sfâşiată de la gât încă nu atinse podeaua.

Ochii mari îi ţintuiau când mâna în care ţinea lama, când faţa atât de senină şi impasibilă. Işi înfipse degetele în catifeaua albastră a hainei şi încercă să-l tragă spre ea. Nu scoase nici un cuvânt în timp ce se prăbuşea pentru ultima oară în braţele călăului său.

Discul trecu la piesa următoare.

Era mulţumit. Partea sa de înţelegere fusese respectată. Tinereţea furată a unei fetişcane pentru o viaţă fără sfârşit, un schimb mai mult decât echitabil.

Nu ştia însă că diavolul valsează în rochie de bal.

vampire_ngongo

* Breaking Benjamin – Dance with the devil

Posted by: Dayda | April 5, 2009

Scrie-mi o poezie!

O idee creativa, o provocare ce m-a tinut ocupata vreo ora gandindu-ma cum sa strecor printre randuri ”neste expresii de mare valoare si angajament”. Asta e rezultatul:


Un joc de priviri inocente,

O prajitura cu fructe,

O clipa traita intens,

Un melanj de sentimente.

Un gust amar al despartirii,

O imbratisare fugara,

O inima facuta bucati,

Un strop de placere murdara.

Un perete de lume-n cadere,

O caramida sparta,

O viata trecuta de mult,

Un suflet fara de harta.

Posted by: Dayda | March 28, 2009

Ucidem pentru ca am fost ucisi

O carte al carei stil m-a cam enervat (m-as fi certat putin cu nea Jose), mediocra dar cu o superba motivatie egoista a protagonistului care, notata fiind pe ultima coperta, m-a facut sa o si cumpar.

« Multe sunt cauzele care imping pe cineva sa ucida. O istorie a crimelor obisnuieste sa urmeze unei istorii a umilintelor si esecurilor. Un om nu omoara numai pentru bani. Omoara pentru a iesi din lumea infama in care e cufundat.

Ucidem pentru ca inainte am fost noi ucisi. Pentru ca visele noastre au devenit imposibile. Daca tot nu mai e posibil sa transformam lumea, ramane mereu varianta finala de a o distruge. »

Crimele lui Van Gogh, Jose Pablo Feinmann

Posted by: Dayda | March 23, 2009

Poate sa devina alba … o pisica neagra ?

Rascolind si rasfoind zilele trecute prin antichitatile familiei puse frumos la pastrare in cutii in podul bunicilor (ca pe cele de acasa oricum le iau la mana periodic ca sa vad daca le-a mai crescut valoarea in timp si ca sa fiu sigura ca inca nu mi le-a sustras nimeni) am dat peste almanahuri din anii ’80 :

  • exemplare multicele din Scanteia, toate alb-negru dar cu miez colorat unde erau de fapt continuturile publicitare din acea vreme, toate avand calendar pe anul respectiv caruia i-am si gasit intrebuintare in prezent drept semn de carte si
  • una bucata almanah SF pe numele sau de scena, Anticipatia.

img_9783

Foarte fain acesta din urma, short-stories romanesti si straine cu ilustratii facute special.

Am gasit si cartulii cu benzi desenate alb-negru ce sunt de fapt suplimente ale Anticipatiei si ale Revistei Stiinta si Tehnica. Evident ca revistele de banda desenata au fost readuse acasa, cum as fi putut sa las Androidul doar cu Proteus in preajma lu’ domn tovaras ?

 In fine, partea faina e ca intr-o Scanteie, la mijloc acolo unde era concentrata toata publicitatea, nu imprastiata printre articole ca-n ziua de azi, acolo era ceva simpatic : o reclama la detergent de spalat rufe. Nu era nici o gospodina cu vreun sac de dero in brate, nici o masina de spalat performanta si nici vreun copil facandu-si terci tricoul cel nou. Nu, mamicule, era desenata o pisica neagra si ciufulita !

Iar mesajul era de felul : Poate sa devina alba … o pisica neagra ?

Daca inainte se putea sa faci “comert” cu lucruri simple si amuzante, oare acum nu se mai poate ?

 

Posted by: Dayda | March 7, 2009

Brose din nasturei

Din gand in gand si “mestereala” am ajuns sa fac si lucruri hand-made.

Nimic deosebit ci doar  simple brose din nasturei si material textil. Foarte haioase si pline de farmec, le poti admira aici, la Craftdart.

img_9737

Posted by: Dayda | January 14, 2009

Les 9 vies du chat

Quand la peine est trop lourde il faut qu’on ferme nos yeux pour y voir mieux, morder les levres et dicter des mots.

Il faut aller dans l’enfer et s’en retourner pour montrer qu’on peut toujours choisir et suivre notre propre chemin.

Il faut etre courageux, avoir du bon humeur et un peu de folie.

Il faut apprecier a la fin l’arome leger de l’arsenic sur la pointe de la langue et voir du bout du son nez le sourire de l’autre, content de te voir.

koutek_in_paris_by_katrigan

Posted by: Dayda | December 24, 2008

Să fie magie!


Fără urme în zăpadă, fără copii îmbujoraţi cu mănuşile ude şi cu fesurile pe vârful capului, fără lumini în oraş, cu coşul plin de covrigi, nuci şi mere dar fără colindători, privind în urmă la anii copilăriei cu parfum de brad şi scorţişoară îmi doresc ca pentru toţi cei la care ţin, Moş Crăciun să existe cu adevărat !

Crăciun fericit !

Ho, ho, ho şi-o sticluţă cu rom !

merry_christmas_by_dimant

* Chris Rea – Driving home for Christmas

Categories