Ia sa lamuresc poporul cum sta treaba cu a fi sociolog.

Trec peste partea de basm in care sociologul este un om bun la toate, trec si peste povestea de dragoste dintre sociolog si departamentul de cercetare in care si-ar dori el sa lucreze, ajung la partea tragi-comica in care sociologul iesit de pe bancile scolii ar vrea sa faca, stie sa faca (usor stangaci ce-i drept) dar nu-l prea doreste nimeni, pentru a ajunge in final la pelicula horror in care sociologul este de fapt personajul negativ pe care indiferent cum ai incerca sa-l opresti, va reveni in partile 2 si 3, mai fioros si plin de energie ca niciodata.

Acestea fiind spuse sociologul este de fapt un bandit sau mai bine zis, sa ne imaginam vestul salbatic.

Imbracat in haine ponosite, cu pintenii strambi si cu palaria gaurita, sociologul nostru soseste in oras pe o magareata. Intra in bar, cere tarie, o da pe gat dupa care tuseste putin. Toti pistolarii se amuza pe baza ispravii sale si deja il catalogheaza ca fraier.

Isi ia si sociologul o camera in oras si iese la plimbare mai pe inserat cand birturile sunt pline.

1.etapa de cercetare a.k.a acomodare in oras: studiaza cladirea bancii, biroul serifului, sediul primarului, casele celor pierde-vara din oras si in final, ca orice “sociolog” se opreste sa arunce o privire si la bordelul din colt.

Sociologul tre sa aiba faima, bani si femei.

2. etapa de construire a unei comunitati bazate pe un interes comun a.k.a gasca, banda, cardasie : dupa ce a constatat ca orasul prezinta interes economic, iar banca si seriful nu reprezinta nici un obstacol de netrecut, isi pune la punct strategia de dezvoltare personala.

3. etapa de recrutare, selectare si integrare a lichelelor orasului in noua “comunitate” : cunoscandu-i in prealabil, sociologul nostru se imprieteneste cu ei si si-aduce aproape. Intocmeste fisa psiho-caracteriala a fiecarui recrut si are grija ca printre oamenii sai sa fie si un viitor lucrator la ziar.

4. expunerea filosofiei de viata pe care se bazeaza gasca: sociologul adopta principii morale si etice specifice vremii: imbatatul in birtul central, chiuitul noaptea si trasul cu pistolul pentru a-si arata barbatia, calaritul fara sa si fara haturi.

5. construirea planului de atacare a bancii: se utilizeaza tehnici de manipulare in gasca, discurs persuasiv si sublinierea punctelor forte ale bandei, respectiv a punctelor slabe ale bancii. Se intocmeste o lista cu obiectivele principale: intratul in banca, imobilizatul serifului, luarea unei femei insarcinate ca ostatic, golirea de bani a seifului, impartitul banilor si mutarea in alt oras.

6. punerea in aplicare a grozaviei: se distribuie sarcini fiecarei lichele in parte, el, sociologul fiind cel care va pune in final mana pe bani.

7. spargerea este incununata de succes, nu se inregistreaza victime si stima de sine a fiecarui viitor puscarias creste considerabil. Deja se vorbeste despre posibilitatea de a continua activitatea aducatoare de profit.

8. cel ce era un viitor lucrator la ziar da publicitatii isprava comisa in minunatul lor oras

9. impartirea prazii si calcularea viitoarelor costuri de gasca. Sociologul se gandeste ca daca o face de prea multe ori, o sa fie prins si situatia nu o sa fie deloc roz. A-mbulinat-o!

10. anunta ca treaba lui aici s-a terminat si isi vede mai departe de viata implicandu-se in alte feluri de jafuri cum ar fi: deturnarea bursei, trisatul la pariurile de cai, investitul in industria titeiului si evident, femei.

In cele mai bune cazuri, sociologul dupa cateva jafuri repetate isi va lua o vacanta binemeritata pentru a reveni apoi in forta. (asta o stie de la Erasmus, vacanta de 3 luni pe banii statului).

Si, pentru a ma face inteleasa precizez ca tot ceea ce face micul bandit sociolog nu este in afara legii pentru ca o cunoaste foarte bine. Poate mai bine decat ar trebui?!

Eh, oricum …

Jos palaria mea prafuita si la mai mare!