O bună amică s-a hotărât să ia în sfârşit o decizie importantă:  să împartă cu întreaga lume pasiunea ei pentru fotografie.

Pentru că are un ochi magic, peştoaica asta mică face nişte prim-planuri superbe şi ştie să se joace cu mama-natură.

Aşa că, dacă vă plac florile bezelicioase şi pufoase, copăceii ciudăţei şi mai ales papagalii jucăuşi şi cu personalitate trebuie neapărat să paşiţi în lumea gândurilor iar Alina (Alizuza) vă va îndruma la fiecare pas.

In prezent citesc Casa Buddenbrook de Thomas Mann si am impresia ca a trecut o vesnicie iar eu nu mai termin. Adica am inceput cartea undeva in luna iunie si acum e septembrie si eu inca mai am 2 capitole si nu prea mai imi e aminte; si nici n-as vrea sa aflu cat de tragic e sfarsitul.

Cartea nu e nici prea interesanta, nici prea provocatoare insa intr-o oarecare masura este minunata pentru ca iti prezinta fiecare detaliu si iti explica absolut tot ce se petrece cu personajele. De la descrierea faldurilor rochiei si pana la trairile interioare, totul e pus pe tava.

Povestea urmareste viata familiei de comercianti Buddenbrook de a lungul a 4 generatii infatisand traditiile mediocritatii si punand accent pe aparentele pe care familia se bazeaza pentru a-si pastra locul in randul celor din care face parte.

Pentru a pastra puterea si prestigiul firmei toate deciziile, mai ales cele legate de relatiile personale de intimitate, sunt luate in cadrul familiei. Casatoria cu un bun comerciant sau cu fiica unui milionar german, respectul si invitarea anumitor rude la diverse festivitati si petreceri, totul tine de imaginea pe care familia trebuie sa si-o mentina..

In acest fel mi-a fost foarte greu sa aleg un personaj preferat. La inceput Antoine mi se parea delicata si mereu pregatita sa faca ceea ce este corect doar ca pe parcurs mi-am dat seama ca, spre deosebire de ceilalti membrii ai familiei care evolueaza spectaculos pe tot parcursul povestii, ea este singura care inainteaza in varsta dar ramane copil; un copil care, dispus sa-si sacrifice propria fericire face alegeri ce imping intreaga familie spre prapastie. Apoi, Johann Buddenbrook junior mi-a placut in mod deosebit pentru felul in care stie sa trateze cu oamenii, de la docheri la parteneri de afaceri, pentru felul in care isi conduce firma si stie sa cantareasca fiecare decizie ce ar putea sa afecteze siguranta familiei. Daca mai iau in calcul si prestanta si devotamentul batranei doamne Buddenbrook, imi este si mai dificil sa pot realiza o ierarhie a preferintelor.

Thomas Mann le-a construit astfel incat sa nu poti fi nici pro, nici contra, sa nu-ti displaca dar nici sa-ti placa prea mult unul singur; fiecare reprezinta o bucatica din natura umana, cu bune si rele.

In ceea ce priveste capitolele, acestea sunt lucrate atat de bine incat ar putea foarte bine sa fie de sine statatoare. Sunt asemeni unor tablouri din secolele XVIII-XIX, viu colorate si elaborate in cel mai mic detaliu.

Casa Buddenbrook este o lectura minunata pentru oricine este interesat de marile opere ale  literaturii universale sau are o pasiune pentru cultura si istoria germana de la sfarsitul secolului XVIII.

Pentru ca oamenii ajung pe blogul meu cautand lamuriri si informatii despre ce este si ce face un sociolog si dau doar peste un pamflet scris acum mai bine de un an de zile, astazi lamuresc acest subiect prin postarea unor meserii /  cariere  ce pot fi practicate avand o licenta in sociologie.

Le voi posta in limba engleza pentru ca in saracia limbii romane traducandu-le pot aparea confuzii.

What can I do with a Major in Sociology?

• Affirmative action worker
• Anthropologist
• Arbitrator
• Border guard
• Camp counselor
• Case manager
• Case worker
• Chaplain
• Child care provider
• Child welfare case worker
• Claims adjuster
• Community health educator
• Community organization worker
• Community relation worker
• Congressional aid
• Consultant
• Correction officer
• Counseling coordinator
• Criminologist
• Crisis counselor
• Employee relations representative
• Employment interviewer
• Family counselor
• Field counselor
• Field organizer
• Foreign service officer
• Foster service officer
• Foster care worker
• Fundraising coordinator
• Gerontologist
• Grievance officer
• Group worker
• HIV prevention coordinator
• Hospital admitting clerk
• Housing coordinator
• Human resources manager
• Intelligence specialist
• Job analyst
• Labor relations consultant
• Law enforcement officer
• Marketing researcher
• Mediator
• Medical social worker
• Mental health worker
• Nursery school attendant
• Nutrition education coordinator
• Occupational career counselor
• Parole officer
• Personnel director
• Pregnancy & prevention counselor
• Private investigator
• Professor
• Public health educator
• Recreation leader
• Recruiter
• Rehabilitation counselor
• Research assistant
• School counselor
• Social psychologist
• Social service director
• Social worker
• Sociologist
• Statistician
• Urban and regional planner
• Women’s counselor

Si lista ar mai putea continua.

Pentru toate aceste ocupatii un absolvent de sociologie detine cunostintele necesare deoarece pe parcursul facultatii a studiat (listez ce am studiat eu):

• antropologie culturala
• calitatea vietii
• demografie
• dezvoltare organizationala
• doctrine sociologice
• epistemologie
• fenomenul de globalizare
• filosofie
• institutiile uniunii europene
• introducere in drept
• mass-media
• metode si tehnici de cercetare sociologica
• p.r
• pedagogie (optional)
• psihologie sociala
• sociologia educatiei
• sociologia familiei
• sociologia identitatii
• sociologia oranizatiei
• sociologia religiei
• sociologia resursei umane
• sociologie generala
• sociologie juridica
• sociologie politica
• sociologie rurala
• sociologie urbana
• statistica uni si multivariata
• teorii moderne si postmoderne
• teorii si modele ale comunicarii

Mai multe detalii gasiti in cartea domnului Gheorghe Onut, conv. Uni. Dr. la Universitatea Transilvania Brasov in cartea „Profesia de sociolog”, Editura Universitătii „Transilvania”, Brasov, 2008 desi e cam greu de gasit.

This house, these walls and all this paintings with people looking strange at me,  and smiling, giggling or whistling, they still my happiness each day. They do not live, they do not die, they are not real, neither am I.

I lost my life long time ago, I lost my youth and all my beauty. I gained an endless walk through time trapped in a castle with no king.

The world moved on, I moved with it. The world has changed, I stayed the same.

I have no locks, no doors, no windows; my house is opened all the time. I’m free to leave each time I want. I won’t get far though, as the land keeps me from crossing the cold river.

My blood has roots. My blood has life, eternal life on cursed ground. This is no paradise or hell. This is my purgatory.

I’m very passionate about the north European countries, mostly the land of a thousand lakes, Finland.

I find it invigorating going outside when the temperature is -20c (which kind of happens also in my country) but sometimes I think that the snow, the ice and the cold climate won’t do for me because I like to be warm and wear easy clothes. And then if I think again, I have sauna and vodka to help me go through the cold days.

Anyway, one of the best things around there besides that fact that you can see the sun at midnight in the long summer days and then you can see only the dark sky for the whole winter days, are the finnish men. I do not know what they have that I find so attractive and intriguing but I love every single one of them. Maybe it’s the charisma or they are just kind, relaxed and funny people.

One thing I know for sure: they make so damn good lyrics and music. Finnish rock bands always rocked my world.

From the amazing Him which offers me inspiration and shows me the dark darkside of love each time I’m having bad days to Nightwish which keeps me on dreaming of fairy tales, warriors and queens, from The Rasmus which kept my heart broken for a while to The 69 Eyes where my gothic side felt understood, passing by Apocalyptica, Sonata Arctica and Poets of the Fall, I have just discovered the End of You.

This time I’m not so into the lyrics but into the melodic lines. Rome (reminds me of London After Midnight’s Kiss), Paper trails and Upside down are wonderful pieces suiting my soul for now.

What finnish band do you like best?

Cand vine vorba de pictura nu pot niciodata sa spun ca-mi plac culorile dintr-un tablou, ca tehnica este cea care ma impresioneaza ori pur si simplu imaginea infatisata reflecta starea mea de spirit.

Impresionistii, micul album de arta semnat Diana Newall ce cuprinde 127 de pagini care povestesc despre 20 de tablouri reprezentative ale impresionistilor, este primul care ma face sa inteleg cu adevarat de ce-mi place ceea ce-mi place.

Aproape 6 pagini sunt dedicate fiecarui tabloul in parte incepand cu mici paragrafe biografice despre artist, mai ales intamplari din viata sa la momentul crearii tabloului, si continuand cu decupaje, chenare si palete de culori menite sa atraga atentia asupra detaliilor si finetei.

E ca si cum ai avea parte de un tur de galerie complet personalizat in care Diana Newall sta ascunsa intr-un coltisor si-ti spune tot ce trebuie sa stii despre tabloul pe care-l ai in fata: cum se numeste, cine l-a pictat si cand, ce muzeul il gazduieste la momentul prezent, ce tehnici si artificii au fost folosite la realizarea lui.

Pe deasupra, ca un bun ghid ce-ti este, iti dezvaluie si secrete:

despre liniile fine si textura tuselor de vopsea din parul maestrului Clasei de dans lui Degas,  despre amestecul cromatic folosit pentru chipul lui Aline in Dejunul canotierilor lui Renoir

sau despre dinamismul si adancimea prezente in Impresie, rasarit de soare al lui Monet.

Arta in detalii te prinde si te surprinde fie ca esti cunoscator de arta sau doar admirator.

The night has come.

No stars, no moon.

He will be here any time soon.

I’m in my night dress

Drinking wine

Waiting for him to do the crime.

I hear some steps,

A walk that’s slow,

I see some foot prints in the snow.

Two golden eyes

That flash and glow

Are standing still outside my window.

It’s almost midnight.

I’m alone.

I feel the chill down to my bone.

He feels my rush

And slams the door.

I drop my wine glass on the floor.

He takes me out

And holds me tight.

He’s my beloved and humble knight.

Now I feel safe,

I’m not afraid.

It’s time for him to stick the blade.

He holds his breath,

His hands are shaking,

I hear his heart fall down and breaking.

The snow turns red,

He starts to cry.

He does not want to see me die.

But it’s my choice

And he does know

That now I’m free, I have no sorrow.

My curled blonde hair and sky blue eyes have never been trustworthy. My thoughts, my words, my stories, they aren’t all just mine.

Sometimes the shyness goes away, my hair turns way too darker, sometimes my smile just fades away and my blue eyes go lighter.

My soft pale skin and rosy cheeks have never caught attention. My dreams, my hopes, my wishes, they aren’t all just mine.

Sometimes the joy just disappears, my blooded lips just close, sometimes the raven night is better without the moon that glows.

My instincts and my secrets, they aren’t all just mine. The sadness, the discomfort, the cry, the pain that cuts are all her inspiration, her own gifts to myself.

The mistress in the mirror, the soul that wants revenge, is searching for a reason not to break down tonight.

The queen of melodrama, the gothic girl inside is searching for a reason to just stay hide tonight.

Ganduri ii aluneca rapid ca privirea furisa pe gaura cheii. Ochi albastri si veseli se sting si se aprind necontenit sub cozorocul sepcii. Cercei mici si rotunzi dau chipului murdar expresie cuminte si calda. Pe trup se odihneste tricoul manjit de vopseluri iar tenisii albiti de praf il privesc cu jind. E oarecum elegant imbracat in culorile peretilor mei.

Dar sufletul? Sufletul se simte in firele bidinelei udate de el. Sufletul se aude in cuvintele rostite de el.

Dincolo de geam e-un suflet de copil.

Dincolo de geam se deapana povestile.

Cu glas scazut vorbeste despre acasa.

Diana Andrei, nascuta intr-o zi de vineri, 27 iunie 1986, a plecat ieri, 18 februarie 2067, la minunata varsta de 81 de ani, spre a raspunde chemarii unor vechi prieteni si cunostinte ce o asteptau de ceva vreme dincolo de curcubeu.

Diana, cunoscuta si ca detinatoarea galeriei La Parfumerie d’Ayda, loc in care periodic isi imbutelia trairile oferindu-le ca o seherezada oricarui trecator, ramane un suflet cald, plin de umor si povesti incitante pe care le puteti gasi in librarii sub pseudonim, pasionat de cultura popoarelor nordice si vesnic indragostit de cantecul marii.

Sociolog de profesie, n-a reusit sa-si dea seama niciodata de ce a facut aceasta alegere, singura ei ipoteza fiind totusi aceea ca, neincrederea ei in oameni a facut-o sa caute in strafundurile pattern-urilor sociale pentru a gasi un raspuns, fapt concretizat partial si in lucrarea sa de licenta. Urmand calea fireasca a lucrurilor ea a fost si prima din familia sa care si-a aprofundat studiile in cadrul unui masterat unde, si de aceasta data, subconstientul a refuzat sa-i intocmeasca o lista concreta cu avantajele si oportunitatile pe care i le ofera.

Spirit boem si aiurit, mereu in cautare de noi provocari si lucruri de mesterit, parcursul ei profesional este ca o furtuna pe mare si deci nu multi ar supravietui unei astfel de incercari.

De azi inainte ne-o putem aminti pe Diana ca fiind prima femeie cu ochi albastri ce a avut concomitent trei pisici negre si totusi nici o carte de vrajitorie la indemana, drept dovada faptul ca in cele din urma n-a dobandit eternitatea in aceasta lume a muritorilor oricat de mult si-ar fi dorit darul intunecat /ar fi  indragit povestile din seria “The Vampire Chronicles”.

Cei care au cunoscut-o pe aceasta entitate spirituala ce a avut o experienta umana, sunt invitati sa sarbatoreasca reintoarcerea ei pe taramurile primordiale servind un pahar de vin alb demi-dulce sec (preferabil sauvignon blanc) si ascultand in fundal o bucata minunata de jazz  “Isn’t a lovely day?”